Tango: burning out your brain

Vorbeam intr-un articol precedent de modalitatea prin care iti poti alege tangoul tau, "Choosing your tango". Odata ce ai ales cursurile la care doresti sa participi - si as sugera sa alegi o singura grupa cu un singur cuplu la o singura scoala – ar fi de preferat sa ramai o vreme acolo. Vorbim acum de cursuri regulate de 2-3 ori pe saptamana, nu seminarii ocazionale.

De ce zic asta, asa cum spuneam, si cu riscul de a ma repeta, fiecare prof are perspectiva, abordarea, metodologia, filozofia, si tehnica proprie. Rezultatul final este acelas, tangoul, dar drumurile pot fi diferite. Si tocmai aici este frumusetea. Dar, pana la a experimenta mai multe cursuri regulate cu diferiti profesori, este nevoie de un timp de acomodare cu tangoul in general.

Ca incepator, pana in momentul in care ajungeti sa dansati cat de cat si sa fiti fluenti pe pista, ati putea considera sa pastrati profesorul ales, poate pentru cel putin 6 luni un an, un an jumate. Nu zic sa mergeti pana in panzele albe, daca sesizati pe parcus ca lucrurile nu evolueaza ok si ajungeti in cel mai rau caz la conflicte, Doamne fereste, nu zic sa insistati, nu!

Dar e mult mai usor sa te adaptezi la o singura metoda de predare, termeni, limbaj. In plus este foarte posibil, ca acel prof sa aibe o tematica structurata pentru o grupa de incepatori si sa-si propuna sa-i ia de undeva... de la zero, si sa-i duca undeva, la un anumit nivel de dans, intr-o anumita perioada de timp, pe care o considera el ca este necesara participantilor, si in functie evolutia lor. Este posibil sa insiste pe anumite lucruri, mai multa vreme pana considera ca un lucru este bine asimilat si invataceii sunt pregatiti sa poata merge mai departe, in asa fel incat, rezultatele sa fie vizibile si toata lumea fericita. Cu cat este mai structurata, si mai bine dozata informatia, cu atat rezultatele pot aparea mai repede, in cazul in care va doriti acest lucru. Adica trebuie sa aveti rabdare.

In plus, nu poti “prinde” tot ce are de spus cineva in tango doar intr-o singura ora de curs. Este necesara o mai lunga perioada de vreme ca cineva sa-si poata expune “filozofia” de tango, nu poate nimeni sa expuna in 90 de minute o experienta de tango acumulta in 10 ani!!! Sa fim rezonabili. Cu cat stati mai mult pe langa o anumita persoana cu atat veti avea mai mult de descoperit si de invatat. Cu cat veti merge la mai multe ore la un singur prof cu atat se va intregi mai mult imaginea de puzzle cu fiecare piesa culeasa la fiecare ora de curs, si se va deschide un orizont din ce in ce mai larg. Iar evolutia va fi fireasca, naturala, si descoperirea cu atat mai fascinanta, fara prea multe frustrari, depresii, sau in caz extrem, renuntari. Ascultati tot ce are de spus cineva, pana la capat.

Nu zic acum nici varianta extrema, in care ne alegem pentru vecie un singur cuplu de profi, sau un singur dansator de tango, pe care il ridicam pe un piedestal, il transformam intr-un adevarat guru al tangoului, si apoi facem matanii, plecaciuni in fiecare seara la apus, si ii dedicam ofrande si ii inchinam ode zilnice. Nu. Chiar ar fi bine ca la un moment dat, cand simtit ca ati luat cam tot ce aveti de luat de la cineva, sa faceti o simbare, sa incepeti sa mai mergeti si pe la alte cursuri si sa va diversificati perspectiva asupra tangoului. Chiar si la job, se spune ca nu este bine sa stai intr-un loc mai mult de 2 ani, doi ani si jumatate, pentru ca te plafonezi. In tango pererea mea este ca intr-un an si jumatate v-ati cam dumirit care este punctul de vedere al uni profeor si va puteti gandi la o diversificare, si cu alte cursuri. Nu zic sa renuntati de tot, doar sa mai incercati si alt ceva.

Un alt caz ar putea fi sa va dati seama dupa o luna-doua de cursuri, ca alegerea facuta nu este foarte potrivita pentru dvs., si ca nu este exact ceea ce va doreati de la tango, si decat sa renuntati, recomand cu multa incredere, incercarea de a gasi o alta scoala, profesori cu care sa interactionati mai bine, care sa fie mai aproape de sufletul si asteptarile voastre. Dar nu renuntati, Mai incercati :) Cautati in alta parte unde sa va simtiti bine! 

De ce zic asta. Pentru ca asa cum am experimentat si eu pe pielea mea, si mi-au confirmat si multi altii, este posibil sa te obisnuiesti atat de tare cu ce spune cineva incat sa nu mai auzi ce spune. Ca o melodie pe care o stii de ani de zile, pe care o fredonezi, dar la care nu mai esti atent la versuri si semnificatia lor. Spre exemplu, iti poate spune un prof de mii de ori sa intinzi piciorul si acest lucru sa nu se intample, dar sa te duci la altcineva, si sa-ti spuna acelasi lucru, in alt fel, si sa se faca un declick, moment in care piciorul sa se intinda, surpriza! Aceleasi versuri, alta melodie! Si apoi sa-ti zici, ba' dar mi-a zis cutare sa fac asta de nenumarate ori, si eu nu pricepeam, abiea acum am inteles! Este posibil sa fie nevoie de altcineva sa-ti zica acelasi lucru ca sa percutezi! De ce ? Habar n-am, nu stiu, dar sigur functioneaza.

In plus, fiecare prof pune accent pe alt ceva. Unul poate pune accent pe feeling, altul pe tehnica, altul pe muzicalitate.... fiecaruia ii fileaza alta lampa in creier, si are alta apasare in tango, si de la fiecare putem invata cate ceva, astfel incat sa luam tot ce-i mai bun de la cei mai buni, sa putem dobandi propria noastra identitate in dans si sa ne putem exprima liber asa cum simtim noi tangoul.

Dar, este necesar sa avem deja o baza stabila, coerenta, un limbaj variat, iar trecerea la o noua metoda si alt profesor sa fie fluida.

Pentru ca orice adaptare necesita effort.

In caz contrar, daca de la bun inceput ne apucam sa mergem la trei – patru profesori diferiti, care pun fiecare acent pe alte lucruri, unul vrea postura, altul face structuri, altul face ritmica, altul zice ca nici sa nu te gandesti, sa lasi totul deoparte si doar sa le lasi sa curgi cu sentimentul, creierul nostru va avea o mare problema.

Este ca si cum ne-am lua trei job-uri diferite, in acelas domeniu, IT sa zicem, si trebuie sa invatam sa lucram in acelas timp in trei soft-uri diferite. Pentru un geniu, ca Einstein, poate n-ar fi o problema, dar pentru mine, sincer, eu am trecut printr-o faza in care dupa o zi de munca cu lucruri mai mult sau mai putin noi, nu-mi doream decat sa stau cu ochii in tavanul alb curat, sa nu se mai miste nimic in fata ochilor, si refuzam pur si simplu sa mai am atentia concentrata, si numai gandul ca trebui sa-mi misc degetele pe tastatura imi facea greata de la stomac. Nu vroiam sa mai privesc nimic sau sa mai trebuiasca sa-mi concentrez privirea si atentia sau sa mai misc un deget sau ceva. Imi doream sa stau cu ochii-n tavan ca o leguma.

La fel si in tango: va propun un experiment “virtual”: sa ne inchipuim pe cineva care nu are habar de tango, si se duce la mai multe cursuri simultan, in fiecare zi a saptamanii, in grupe care au inceput in momente diferite in timp, asadar unii sunt mai avansati, altii mai putin: un profesor ii cere sa pastreze postura, altul ii spune sa fie atent la timpii doi si trei, altul ii spune, nu te mai gandi la nimic, fa ce simti, simte...! altul ii spune ca din pasul 5 din bazico are “n” variante de structuri.... ?!?!?! Evident, in acest scenariu, va incerca sa le faca pe toate cele care le-a invatat, dar sa fim seriosi, inca nici nu stim care e dreapta si care e stanga, sa mai ai si o fata in brate, sa mai ascuti si muzica, si sa tii si pista... Iar el habar n-are sa se tina pe picioare, dar face “classing” pe la scolile de tango! In fiecare zi!

Sa avem rezon! Nu se poate!

Mai devreme sau mai tarziu, tot se ard circuitele, si o sa-l vezi pe bietul amarat la practica, cu ochii in tavan incercand sa puna cap la cap toata informatia primita la toate cursurile, si ii da cu virgula. Ca ala zice asa, aia zice asa, tu zici asa... si mai sunt si cei de la practica care toti sunt profesori, si toti le stiu pe toate... pana la urma ...o sa ajunga sa se intrebe... “eu cine votez???” :)) Rezultatul poate fi fatal, si sa se soldeze cu frustrari, esecuri, si renuntari.

D'asta zic, mai intai acomodati-va cu tangoul in general, si mai apoi incepeti sa diversificati.

Aveti rabdare... si nu sariti etape. La urma urmei, unde alergam? Ne pregatim pentru “olimpiada”? Sau ne bucuram de dans?