Tango – the confusion


Se facea ca eram si eu la inceput de drum in tango. Poate ca aveam un an de tango. Era si vremea cand se apropiau sarbatorile de iarna si totul devenea magic si feeric. Potentata cu aroma de tango, viata era frumoasa.

Majoritatea cursurilor se bazau pe tehnica si structuri si atentie. Mai putin pe conexiune. Mai totul in open embrace si imbratisare de practica, pentru exercitii. Nu stiu cum de ce si de unde, a venit insa vremea imbratisarii inchise - close embrace.

Multa lume are o problema cu spatiul personal. E si de inteles... cum sa iei asa oameni necunoscuti in brate? Chiar si apropierea la doar o distanta de antebrat este intruziva. Nu mai stiu cum zic scriptele, dar din amintiri, cine trece de perimetrul de 1 metru sau sub 80 de centimetri intra in zona personala, actul este intruziv, iar persoana se simte atacata. Si risti sa riposteze. Pazea nasu'!

Ei bine, close embrace inseamna sa stai langa o alta persoana de sex opus, in general in tango, la distanta de zero centimetri la nivel de diafragma si poate si la distanta de zero centimetri la nivelul capului...poate chiar la distanta de minus cativa milimetiri in cazul in care partenera impunge bine cu spranceana in falca ta de leader mascul bine... eh, ia-o p'asta!

In viata de zi cu zi, inafara de partenerul de viata, persoana pe care o iei si o smotocesti la orice distanta iti pofteste inima, cam cu cati oameni stai la distanta asta? Si acum sa fim seriosi... oameni suntem, copii facem... cum e ca un barbat care nu este intr-o relatie si vine si el la cursurile de tango, sa se trezeasca cu niste femei in brate, asa lipite de pieptul lui, de obrazul lui, cu unul din brate pe dupa gat? Ah? O fi... sau n-o fi? Ti se taie un pic asa respiratia? Mai ales ca nu prea te astepti? Ta-naaaaa! N-am vazut filmul acesta, nu stiu cum este sa fii barbat si sa fii la primele lectii de close embrace, dar stiu ca si mie mi-a placut acea lectie. Dupa ora m-am dus la prof' si i-am spus ca mi-a placut foarte tare lectia si ca ar trebui sa mai aprofundam subiectul.

In viata de zi o apropiere atat de mare este corelata numai cu intimitatea. Si asociem aceasta apropiere numai cu zona aceasta. Este foarte greu, cel putin la inceput, sa faci diferenta. Damn it! Cum sa stai pe pieptul unui barbat, sa-i simti inima cum bate, sa-i simti parfumul, sa-i simti rasuflarea, sa ai mana in mana lui, sa-i simti bratul in jurul tau? Ti se pune nod in gat. Picioarele clar sunt paralizate... profu'.... vorbeste singur in sala :)))

Da. La inceput se poate intampla. Dar tangoul este altceva.

Nu. Tangoul nu este sex la verticala. Este foarte usor sa aluneci pe panta asta la inceput cand nu stii sa faci diferenta. Apoi lucrurile se regleaza de la sine ca sa ajungi sa imbratisezi un partener de tango asa cum te-ai imbratisa pe tine.

Cine zice ca nu s-a indragostit niciodata la tango minte de ingheata apele. Se minte pe sine. N-ai cum frate, n-ai cum! Chiar si pentru o melodie si tot exista riscul asta. Chit ca te-ai reindragostit de propria nevasta, iar si iar de aceeasi nevasta, dar tot ti s-a intamplat pentru cateva momente la inceput de tango.

Cand nu esti obisnuit cu asemenea apropiere e foarte usor sa faci confuzie intre cele doua, dar tango este orice altceva. Tangoul este despre tine, tu cu tine si cu muzica si cu partenerul, este despre comunicare, despre intrebare si raspuns, despre actiune si reactiune, depre propunere si urmare, despre parteneriat, despre joaca, despre interpretarea muzicii, despre frumusetea miscarii, despre arta... despre.. despre... despre... orice altceva.



Comentarii

Cautati in acest blog