Fac poze la milongi si seminarii (in cazul in care este permis, sau mi se cere expres de catre organizator) inca de la inceputuri. Intai le faceam pentru ca imi placea sa fac poze in sine, iar tangoul, pentru orice pasionat de fotografie este foarte challenging. Prinzi multe expresii, atmosfera, bla-bla, sa-i prinzi pe dansatori in miscare fara sa folosesti blitz-ul este un chin daca vrei sa fie clara poza... In plus, pozele de la evenimente sunt o amintire foarte frumoasa!
In ultimii ani insa, pozele, pentru mine, au o alta functionalitate - ma refer la pozele cu mine - si anume una didactica. Multi se uita la poze de la tango si cad in extaz... ce fruuumooos! Eu ma uit si zic, ce straaaaammb! Trebuie sa indrept aia, trebuie sa schimb aialalta.
Intrebam intr-un articol precedent, cum ne putem auto-evalua progresul in dans. Una din metode ar pute fi utilizarea fotografiilor. Nu povestesc cate poze sterg, tai, ajustez, tai picioare, tai cupluri, las alte cupluri... ca sa iasa “clientul” multumit si sa nu-mi ceara sa sterg poze din albume...
In general pe net ajung pozele care “dau bine” sau cel putin “cat de cat bine” - acum are si fotograful o reputatie de pastrat... sa nu zica lumea ca “ce poze proaste face” - dar nimeni nu s-ar gandi ca si subiectii mai au lucruri de indreptat … si nu ma gandesc la un aparat dentar.
Pozele stambe sunt cele mai valoroase ca feed back pentru dansul propriu. Nu, nu filmarile, ci pozele. In miscare fluenta poti sa furi din cascaval. In poza ai tot timpul din lume sa te oripilezi maxim de cum iti pastrezi postura, capul in jos, umerii adunati, coatele in spate, genunchii indoiti, cocosa la vedere. La filmari trebuie sa dai cu incetinitorul sa vezi daca aduni picioarele in pivot sau zboara aiurea. In poza se vede clar ca esti in balarii. Doar ca aceste poze sunt foarte rare, nu ajung pe net, tocmai pentru ca sunt valoroase ;) Sa va bucurati si sa apreciati daca cineva va da asemea poze si sa le exploatati la maxim.
Cu pozele e mai simplu decat cu filmu', ai multe informatii condensate intr-o singura imagine. Daca din 10 poze, in trei ai capul in jos, cu siguranta acesta este postura "normala", curenta. In poza poti sa vezi daca calci cu varful, cu cantul sau cu calcaiul, daca ai si un boleo poti verifica si directia in care s-a dus.... trilioane de chestii poti vedea in poze. Cum ti mana de imbratisare, etc. Din anumite unghiuri lucrurile pot parea ok. Insa, am facut multe poze in oglinda cu acelas cuplu din doua pespective. Dinpre fotograf era foarte frumoasa poza, dinpre oglinda nu mai era acelas lucru. Multi vad putin cunosc...
Dac am fi perfectionisti - ceea ce noi nu prea suntem, noua doar ne place sa dansam – intr-o rafala de poze pe un singur pas, de la bit la bit (caminar, ocho, cros, gancho, boleo, orice) toata secventa de poze ar trebui sa fie impecabila, sa poti alege orice poza din acea rafala. Adica toata miscarea, fiecare frame in parte sa fie o poezie... Nu poti pe bit sa fii poza, si intre biti sa fii un gargantouille de la Notre Dame.
Sunt convinsa ca acum vedeti cu totul alti ochi aceasta chestiune si sper ca va starneste, ca sa va inbunatatiti lucruri in dans ;)
Comentarii