Tangoul de Dor si Jale


Imi povestea cineva ca un profesor, de muzica, spunea ca muzica clasica isi are radacinile in folclorul fiecarui popor. Folclorul a fost si poate mai este inca, o sursa de inspiratie pentru literatura, muzica, dans si teatru. Prin folclor intelegem creatia artistica, literara, muzica, plastica si obiceiuri și tradiții populare a unei culturi spirituale populare asociata unei etnii, unei țări sau unei regiuni . Cuvântul folclor provine din englza folklore, fiind compus din cuvintele folk (oameni, popor) şi lore (tadiţie sau cunoaştere). Termenul a fost inventat de anticarul britanic William John Thoms (1803-1885), pentru a înlocui termenul "Popular Antiquities", utilizat până atunci.

Daca cautam in DEX, in mod surprinzator, descoperim ca muzica este arta de a exprima sentimente și idei cu ajutorul sunetelor combinate într-o manieră specifică. 2. Știință a sunetelor considerate sub raportul melodiei, al ritmului și al armoniei, etc.

Asadar, logic, muzica actuala care isi are radacinile in folclor exprima sentimente ale unei culturi si civilizatii. Transmite intamplari si trairi ale unor oameni, de la cea mai simpla si rudimentara forma (Doina spre exemplu) pana la cea mai sofisticata, concerte, simfonii.

Revenind la tango, un articol zicea ca “În secolul al XIX-lea, capitala argentiniană a fost invadată de bărbaţi din Europa, care, în căutarea unei vieţi mai bune, şi-au părăsit familiile, casele şi ţările de origine, trezindu-se dezrădăcinaţi şi singuri în noul lor habitat. Acest val de emigranţi a făcut ca populaţia din Buenos Aires să crească de la câteva sute de mii de locuitori la peste 8 milioane în 1913. Determinant pentru geneza Tangoului a fost faptul că numai 1 din 10 locuitori erau persoane de gen feminin. Acest dezechilibru social a făcut ca Tangoul să fie un dans exclusiv al bărbaţilor care, în lipsa femeilor, se reorientau către parteneri de dans de acelaşi sex.
Varietatea culturilor reprezentate de aceşti emigranţi avea să aducă un nou gen de muzică ce contopea ritmurile europene cu cele africane şi cu muzica indigenă a amerindienilor rezidenţi în pampasurile argentiniene.
Etimologia acestui cuvânt este destul de controversată, istoricii susţinând ca numele provine fie de la tobele africane (tan-go), fie din latinescul „tangere” (a atinge), fie ar avea legatură cu existenţa în Angola şi Mali a două oraşe care poartă numele de Tango.
Creuzetul care a întrunit premisele favorabile apariţiei Tangoului au fost, deci, bordelurile din zona portuară a Buenos Aires-ului. Aceste stabilimente erau frecventate de emigranţi în căutare de oportunităţi de socializare sau pentru relaţii cu persoane de sex opus. În aceste locuri ei găseau băutura în care să-şi înece tristeţea şi prietenii temporare, menite să le distragă atenţia de la solitudinea şi angoasele vieţilor lor.”

Asadar nu este de mirare ca despre muzica si versurile tangoului, multa lume spune ca sunt triste. Ele reflecta suferintele oamenilor din acea perioada. Imi aduc aminte de Negulescu profesorul de muzica din scoala generala, care avea corul Primavera, cum ne povestea ca muzica trebuie sa fie coerenta cu versurile, adica nu poti sa canti pe o melodie de inmormantare “Ce vesel si bucuros sunt ca ma insor”, sau pe o melodie foarte vesela si ritmata “Ce trist sunt ca mi-a murit soacra”! Altcineva spunea ca intr-un tango, daca in primele versuri nu se se pomeneste de Buenos Aires, atunci melodia vorbeste despre o drama in dragoste. Ori e vorba de dorul de Buenos Aires, ori de o muiere... care l-o fi parasit. De multe ori ma bucur ca nu pricep versurile.

Cumva, mi se pare firesc ca muzica de tango nu este inteleasa sau nu este pe gustul tuturor. Nu prea ai cum sa intelegi la 18 de ani - cand tot ce zboara se mananca si cand ai energie sa cuceresti lumea – cam cum e treaba cu suferinta, cum e sa fii departe de cei dragi, dezradacinat si dezamagit, aruncat in alta lume unde nu umbla cainii cu covrigi in coada si colac peste pupaza, mai sunt si 10 barbati la o femeie...

Ca si cu lamaia la un bebelush, pana nu a gustat nu stie cat de acra poa sa fie. Doar dupa ce ai avut experiente in viata care te-au trecut prin sentimente asemanatoare celor din Argentina valurilor de imigranti, doar dupa ce ai suferit din dragoste, din despartiri, dupa ce ai avut o viata grea, dupa ce ai trait in lipsuri, in saracie, dupa ce viata a mai dat un pic cu tine de pamant sau lucruri asemanatoare cred ca poti intelege si poti rezona cu astfel de muzica.

Foarte putine melodii de tango sunt vesele, radiante, luminoase, solare; majoritatea tangourilor, chiar daca este vibranta, este trista, inourata, de dor si jale, sa-ti tai venele pe lung, nu alta. Chiar si milongile care in aparenta sunt rapide si vesele, sunt scrise in minor, sau tema principala este tot in ton minor.

Si cu toate acestea, desi pentru unii poate parea ca noi cei care dansam tango suntem o adunatura de tristi, asa cum spuneam aseara, tangoul imi pare “celebrarea vietii” iar replica pe care am primit-o completeaza perfect acest articol “intr-o tanda poti sa traiesti sentimente dintr-o viata intreaga”.

Si-am incalecat pe-o sa si am zis povestea asa!





Comentarii

Cautati in acest blog