Un film documentar din 1993 facut de National Geographic Explorer sub indrumarea actorului si regizorului Robert Duval, unde naratorul spune chiar la inceput ca tangoul face parte din cultura Argentinei inca de la inceputul secolului trecut... “but it may not survive till the next one” - fiind in 2017 in Romania si dansand inca tango – m-a facut curioasa. Chiar si in Romania gurile rele zic astazi ca tangoul ca nu mai are multe zile, ca ar fi deja cu un picior in groapa... dar daca a reusit sa supravietuiasca din 1993 pana azi, inca 24 de ani, ba chiar a reusit sa ajunga pana in acest ungher al globului... unii ar putea fi uimiti in urmatorii ani :)
Si daca nu aveti timp sa vedeti un filmutz dragutz la o cafea, intr-un moment de relaxare, va las notitele mele, conspectul documentarului, cu partile care mie mi s-au parul cel mai relevante – parerile unor oameni care au incercat inca din 1993 sa patrunda in “secretele” milonguero.
“A war between legs” - pentru cei care vad dinafara.
Pentru unii argentinieni, tangoul este un mod de viata – mai stim si altii din alte parti...
Desi multi cred ca tangoul este un dans flamboiant, esenta stilului milonguero este subtilitatea.
Ca sa dansezi tango trebuie sa ramai foarte calm. Fino (renumit dansator milonguero) vorbind despre tango spunea de “sweetness”, cine s-ar fi gandit la tango ca la ceva bland si delicat? Iar in ziua de astazi, aceasta “sweetness” ar putea sa castige.
Tangoul este despre dragoste, dor si pierdere. La milonga un aer nostalgic melancolic este aproape o cerinta.
Un adevarat milonguero danseaza in aceeasi masura cu fatza cat si cu picioarele.
Copez si Nieves danseaza foarte foarte conectati.Este un Barbat. Si este o Femeie. Este o poveste acolo, a unui barbat si a unei femei.
Maria Nieves povesteste ca Juan Carlos Copes nu a dansat bine de la inceput, dar femeile dansau toate cu el pentru ca era chipes. Dar nu stia sa danseze! Dupa doi ani la milonga a dobandit un stil, elegant cel pe care il are si acum. Acum este batran, dar tot danseaza foarte bine. Este un maestru.
Copes spune ca fiecare persoana are o personalitate distincta, dar cel mai important este ca in momentul contactului sa se simta uniti.
La inceputul secolului, foarte multi barbati au venit in oras (Bs As), din Italia, Germania, Rusia. Erau barbati fara femei, erau straini, departe de casele lor, dezradacinati, aveau nevoie de o strangere de mana, o imbratisare prieteneasca si au gasit-o in tango.Sub luminile lampilor cu gaz, in depozite, au inceput sa practice pasii de tango.
Tangoul este un dialog fara cuvinte, unde gasesti imbratisarea pe care ti-ai dorit-o intotdeauna.
Ceea ce s-a nascut din aceste intalniri sumbre este un stil masculin distinctiv. O bravada de sine constienta si un chip pe care s-a intiparit o singuratate constanta.
Generatia care i-a urmat lui Gardel (decedat in 1935), inclusiv Juan Carlos Copes si Maria Nieves, au invatat tango in anii '50, cand Argentina era un loc total diferit de ce este astazi.
Copes spune ca in copilarie era o atmosfera a muzicii nationale, a tangoului. Erau dansatori de tango in fiecare cartier. Si fiecare cartier avea stilul sau propriu; in perioada aceea, sa nu stii sa dansezi tango era ca si cum nu ai fi in stare sa ai o iubita.
Cu patruzeci de ani in urma, (anii '50) Argentina era relativ izolata de restul lumii, televiziunea a ajutat sa se schimbe toate acestea, iar stilul milonguero, peste ani, s-a transformat intr-un mod proaspat, cu o viziune mai moderna, care se interpreteaza la fel in New York, Paris si in Argentina. Se numeste Tango de Show, Tango de Spectacol. Tango pentru EXPORT.
Miguel Angel Zotto si Milena Plebs erau in 1993 noile stele care se lansau pe scena internationala a tangoului. Ei sunt pasionati al tangoului in toate formele lui. Nu este ceva neobisnuit pentru ei sa plece de la o reprezentatie de tango direct la o milonga.
Dansul lor combina un tango modern si elegant cu elemente foarte traditionale.
Miguel Angel Zotto spune: e foarte simplu, daca suntem doi, unul dintre noi trebuie sa initieze miscarea. Barbatul este barbat iar femeia este femeie. Barbatul propune iar femeia dispune. In tango eu pot propune o miscare, pot mentine ritmul, dar daca femeia este “tzeapana”, nu pot face nici un pas. Nimic.
Milena Plebs spune ca atunci cand ea a invatat sa danseze tango, unul din lucrurile cele mai dificile a fost sa se lase condusa. Pe de o parte vrei sa creezi propriile tale miscari, dar daca poti “sa te predai” si te lasi condusa, devine foarte placut. Un barbat si o femeie, foarte eleganti, danseaza impreuna, foarte, foarte lent. Miscarea este calma si senzuala, este dansul preferat, are genul de miscari pe care le prefer, cand corpul este absolut “linistit”, iar acesta este dansul pe care ceilalti il vor percepe ca fiind Zotto si Milena.
Viitorul oricarei culturi sta in mainile celor tineri. Viitorul tangoului sta in inimile cat si in picioarele celor tineri. Asadar Juan Carlos Copes petrece timp organizand cursuri gratuite viitoarelor generatii de milonguero si dansatori de show. Va face acest gest vreo diferenta? Maria Nieves nu este sigura.
Pentru Maria Nieves, tangoul, moare (din 1993). Acesti noi dansatori sunt cupluri foarte bune, dar in ziua de astazi nu exista originalitate, toate sunt copiate, in scoli, pentru escenario ii invatam, noi sau alti maestri, dar nu au sentimentul tangoului, acel sentiment care iti face parul sa ti se ridice-n cap.
Juan Carlos Copes depre relatia cu Maria Nieves: Viata noastra este un tango. In tango am devenit prieteni, ne-am casatorit, am divortat. Dar am ramas intr-un parteneriat artistic. Cand dansam tango, poate eu o urasc pe ea, sau ea ma uraste pe mine, sau ma iubeste, sau are nevoie de mine, sau eu am nevoie de ea. Este acel moment in care amandoi, fara un cuvant ne spunem unul altuia cum simtim, iar acest lucru creaza extaz complet, total.
Maria Nieves: da, viata este un tango, evident. Sa va spun simplu, nu am copii, dar am tango. Tangoul pentru mine este amantul, sotul, copii, totul.
Robert Duval: Nu cred ca tangoul va muri. Error. Va fi diferit, va fi ceva nou, cred ca este mai mult tango pentru export acum. Milongi vor exista intotdeauna si cred ca va permite celor tineri sa invete. Japonezii iubesc tangoul, germanii etc. le place show-ul. Maria Nieves imi spunea odata ca isi doreste sa deanseze tango in secolul 23, dar si-a dorit de asemenea sa traiasca inapoi in timp cand erau mai multe “pumnale” in tango.
Daca zilele pumnalelor au luat sfarsit pentru totdeauna in tango, cea ce-l face cel mai atragator dans, ramane neschimbat si chiar daca tangoul intr-un final va disparea, o va face probabil in conditiile lui.
Cum altfel ar putea sa se stearga, decat “sweetly” si cu stil.
Prezentatorul National Geographic Explorer: In mod destul de ironic, daca viitorul tangoului in Argentina este nesigur, se pare ca a castigat popularitate in alte tari din lume. Statele Unite au fost captivate pe Broadway de tango in mijlocul anilor '80, iar recent in Finlanda si alte locuri, tangoul este o furie, cu peste 2000 de cluburi in toata tara.
Comentarii