Tangoul, intre Coincidenta si Destin.



Nu, nu cred in coincidente, asa cum nu mai cred in Destin. E vorba aia romaneasca ca “Ce ti-e scris in frunte ti-e pus”, pe care o luam de buna si apoi stai si te chinui o viata intreaga sa-ti privesti fruntea (fara oglinda) sa vezi ce Dumnezeu e scris acolo!

De multe ori am incercat sa-mi imaginez viata mea fara tango. Unde as fi fost si ce s-ar fi intamplat daca nu ar fi fost tangoul. Ce-as fi facut? As fi stat pe canapea cu telecomanda in mana? As fi batut cluburile? As fi crescut copii? Si de fiecare data esuez in aceeasi realitate, in care chiar nu pot vedea cum ar fi fost fara.

Daca e mai greu sa iti analizezi propria viata, poate este mai usor sa o privesti la altii (vezi paiul din ochiul altuia dar nu vezi barna din fata ta...) As fi vrut sa intreb alti oameni, daca cea ce li se intrampla acum, are legatura cu tangoul sau nu. Stiu oameni care acum sunt pe alte continente si nu sunt sigura ca ar fi fost acum acolo daca nu se intampla tangoul in viata lor. Stiu oameni care au trebuit sa se organizeze mai bine in viata ca sa poata veni sa danseze, tangoul i-a obligat sa se adune, sa se puna cap la cap si sa dea militaria jos din pod, ca sa danseze. Stiu oameni care si-au ales job-ul ca sa poata ajunge in Argentina, la Mecca Tangoului. Stiu oameni care si-au vandut casa ca sa cumpere un bandoneon sau sa merga in Argentina. Stiu oameni care s-au cunoscut la tango si-au ramas impreuna si stiu si oameni care au venit impreuna la tango si nu mai sunt impreuna. Stiu oameni care au renuntat la titluri muncite cativa ani buni in cariera pentru ca si-au dat seama ca sunt irelevante in viata. Oameni care au lasat cariere de Wall Street si au luat calea tangoului, brusc si definitiv. Pare destul de periculos, sa-ti dai seama ca in viata pot exista si alte prioritati, altele decat cariera.

Sa fie o pura coincidenta intalnirea cuiva cu tangoul? Nu prea cred... Cu riscul de a generaliza in mod eronat, uitandu-ma la cei pe care ii cunosc in tango de cel putin cativa ani, as tinde sa cred ca intalnirea lor cu tangoul nu a fost pur intamplatoare. Poate asa le-a fost scris? Sa fie Destinul?

M-am tot intrebat de ce m-am intalnit eu cu tangoul in acel moment, de ce atunci si nu cu ani mai devreme sau mai tarziu? As putea spune ca l-am cautat. Dar ca nu am stiut ce caut. Ca am crezut ca am gasit ce caut in dansuri sportive si de societate, ca apoi sa mi se arate el, Tangoul. Si sa-mi dau seama ca am gasit ceva mult mai mult decat mi-as fi putut imagina vreodata ca poate exista. Tind sa cred ca cei care sunt in tango de cativa ani, au avut cautari. Au cautat ceva mai mult, ceva care sa le completeze viata, sa le umple viata, care s-au cautat poate fara sa stie pe ei insisi. Tind sa cred ca cei care au cautat ceva in viata lor au ramas in tango. Si mai tind sa cred ca cei carora tangoul le-a fost pus pe tava si au fost trasi de maneca la tango, nu au ramas. Pentru ca nu cautau nimic, nu au avut ce sa gaseasca in tango.

Si atunci unde mai este coincidenta? Si cum ramane cu treaba aia cu “Fulfill your Destiny” si “May the Force be with you”?

Nu ne intalnim intamplator cu oameni, situatiile nu sunt intamplatoare... de ce ar fi tangoul intamplator?
Te-ai intrebat vreodata, cand a intrat tangoul in viata ta? Cum a venit? De ce te-ai intalnit cu tangoul?
Ce ti-a adus tangoul? De ce mai dansezi inca tango? Cum ar fi viata ta fara tango? Ai mai face lucrurile pe care le faci acum? As vrea sa stiu povestea ta.

Eu in tango am gasit magie, bliss, atunci cand l-am intalnit. Si imi doresc ca si cei care se intalnesc azi cu tangoul sa gaseasca cel putin tot ce am primit si eu, daca nu mai mult decat atat.








Comentarii

Cautati in acest blog