Radiografia tangoului 2018



Intr-o seara la una din milongile regulate ale Bucurestiului, se infiripa o discutie, aparent fara nici un fel de importanta pentru mine. Incercam sa pastrez amabilitatea intretinand o conversatie. El, italian. Din Italia, de pe la mijloc. Il intreb cand a venit, cand pleaca, daca a mai fost pe la alte milongi pe aici. Cum e pe la ei, care e treaba cu tangoul pe la ei. Imi zice la el in oras sunt cam 6-7 milongi regulate in fiecare seara. Mancati-as gura ta... cum vine asta? Inseamana ca sunteti multi dansatori pe la tine prin sat! Zice, ca dansatori activi sunt vreo 300 cam asa, plus altii on and off. Ma gandeam ca la ultimul mare eveniment de tango de la noi in Bucuresti, nu cred ca am reusit sa ne strangem mai mult de 250 si asta cu ajutoare din toata tara.

In sfarsit, depasesc momentul cifrelor, zic, hai sa mai vorbim, intreb asa, din politete de dragul conversatiei...cum i se pare tangoul in Romania?

Emmmm, zice, aveti dansatori buni, se danseaza bine. Dar toti danseaza in figuri, nimeni nu interpreteaza muzica.

Aham, zic, inghitind in sec. Ce puteam sa-i zic? Si el, beneficiind de pauza primita continua:

Cred ca e vina profesorilor.

Am clipit. Apoi i-am replicat.
Sigur e vina profesorilor, daca oamenii nu merg la cursuri... degeaba vrei sa ii inveti lucruri, daca ei nu vor, nu crezi?

Asa e, zice, si asta este adevarat.
Mi-am gasit o scuza, m-am ridicat si am plecat.

Da, avea intr-un fel dreptate, era cat se poate de obiectiv fiind la prima vizita in Romania, fara a fi critic, fara rautate, el doar raspunsese, trebuia sa imi asum, dar tot ma enervasem.

Apoi am stat si m-am gandit, ce dansatori intr-adevar buni de la care ai ce invata avem noi in Bucuresti si ce s-a intamplat in ultima vreme. Care mai sunt scolile unde se mai tin ore? Care sunt modelele? Care sunt mentorii?

Luandu-le in ordine alfabetica, cele listate, scoli actualizate pe blog in decembrie 2016, care mai aveau inca activitate la momentul respectiv, mi-a dat asa:

Barrio de tango – fara activitate,
Casa de Tango – inchisa anul trecut,
Fabrica de Tango – Lucia, cursuri impartite cu alti instructori, care nu mai predau regulat
Lucian – care este trei luni pe an in Argentina la specializare, iar in week-enduri umbla prin tara,
Augustin si Oana – fara activitate,
Tangoto – sincer nu stiu, n-am mai vazut activitate curenta
TangoPasion – da, are cursuri,
Tango Act – are activitate, pentru studenti
Tango Brujo – nu mai exista,
Tango MyO – are cursuri,
Tango Tangent – da,
Tudor y Nana – da.

So, din 12 scoli actualizate pe blog in decembrie 2016, doar sapte au ramas in picioare dupa un an de zile. That makes you think. Si nu cred ca si-au inchis cursurile pentru ca s-au plictisit de tango si au plecat sa se distreze in croaziere in tarile calde. In ritmul acesta peste un an mai ramanem doar cu una. Hai sa facem pariuri care va fi aia!

Insa, calendarul este plin de maratoane. Multe evenimentele care initial au pornit in urma cu cativa ani ca si seminarii de week-end sau festivaluri, acum s-au transformat in maratoane. Si inca altele care apar ca ciupercile dupa ploaie, cand scolile se inchid. Eu ce sa cred? Ca stam atat de bine incat nu mai avem nevoie sa invatam, ci doar sa dansam. Si apoi vine un macaronar afurisit si ne da peste cap tot fengshui-ul. Isi permite sa ne zica ca dansam in figuri si nu interpretam muzica!

Da, maratoanele isi au frumusetea si farmecul lor, sunt bomboana si cireasa de pe tort a tangoului.
Insa festivalurile si seminariile de week-end au inca un rol important, care incepe sa devina foarte curand vital, au ramas locul unde noi dansatorii avem ocazia sa intram in contact cu informatia si sa facem ceva pentru dansul nostru, daca renuntam la cursurile regulate locale.

Nu omorati solul, nu aruncati cu pietre... doar faceam o analiza, obiectiva, a zilelor de astazi.

Ps: Cui nu i-ar placea sa danseze asa? (vezi video de mai jos)






Comentarii

Cautati in acest blog